Săptămâna trecută, pe 30 iunie, am participat la FESTIVALUL INTERNATIONAL DE MAGIE de la Cluj Napoca. În concurs s-au anunțat 19 magicieni din Coreea, Ungaria, Italia și România. Președintele juriului a fost Domenico Dante, președintele F.I.S.M, Federația Internațională a Societăților de Magie (da, există așa ceva!!!)
Eu am fost invitat să particip la acest concurs, de către domnul Dan Bucfing, președintele Asociației Magicienilor și Iluzionistilor Romani, al cărui membru sunt din 2009.
Sincer, până în ziua concursului, n-am prea dat mare importanță evenimentului. Mă gândeam că e un concurs formal, ca un fel de eveniment cultural care se tot organizează în ultimul timp. Abia când am citit lista concurenților care a fost oarecum un mister până am ajuns la Cluj, am aflat cu cine urma să concurez. Erau acolo campionul Asiei la magie de scenă, campionii Italiei și doi artiști de close-up magic din Ungaria, foarte buni. Erau 12 magicieni din România, care au venit foarte bine pregătiți.
Sincer, m-am cam blocat. Eu venisem cu două iluzii de scenă, clasice și fără nimic special.
Am realizat că mai am doar 24 de ore la dispoziție ca să gândesc ceva ingenios pentru acest concurs, care se anunța foarte dur.
Partea bună la mine, este că lucrez foarte bine în situații de stres. De fapt exact în astfel de momente devin foarte creativ. Mintea mea, pur și simplu o ia razna și începe să producă idei pe bandă rulantă. Este o abilitate pe care mi-am dezvoltat-o foarte mult de când practic iluzionismul.
Ce am făcut mai exact?
Am luat cele două iluzii și le-am unit într-una singură. M-am dus repede prin Cluj și mi-am căutat cîteva elemente care să mă ajute la această nouă prezentare. Pe o căldură toridă, într-o zi de sâmbătă, eu mergeam prin magazinele din Cluj, căutând de zor un sacou, magneți și alte elemente secrete.
Într-un final am ajuns la hotel și am rugat asistenta cu care urma să intru pe scenă la concurs să probeze sacoul pe care urma să-l folosim. Era prea mic! Pentru că nu mai aveam timp să-l schimb, a trebuit să se obișnuiască cu el așa.
Seara am ajuns să facem probele de sunet și lumini la scenă, pe Cluj Arena, unde se ținea festivalul.
Cu trei ore înainte de începere, am găsit o încăpere retrasă unde să repetăm noua prezentare. În timpul repetiției mi s-a rupt un umeraș pe care îl foloseam în iluzia de pe scenă. Am găsit un tub de lipici rapid și am ”sudat” umerașul care era special preparat pentru show.
Tot în timpul repetiției, asistenta și-a dat seama că sacoul nu o încape dacă are și costumul ei de scenă. Asta o împiedica să scoată timpii corecți pentru a reuși iluzia. A trebuit să găsim soluții prin care să ne descurcăm.
Mi-am amintit de un principiu din public speaking care spune că dacă folosești umor în prezentările tale, oamenii au impresia că timpul se contractă. Adică nu mai percep corect timpul care trece.
Cu șapte minute înainte de începerea concursului am terminat ultima repetiție la acest nou număr de magie. Am mai avut timp doar să mă schimb în costumația de spectacol și să-mi duc recuzita la scenă.
A început Festivalul
Eu am fost numărul 10 în concurs. Când mi-a venit rândul am urcat pe scenă și am făcut numărul pe care tocmai îl repetasem cu o oră înainte.
Lumea din public era cucerită de acel moment. Un membru din juriu se întoarce către public să vadă lumea care mă aplauda și îmi striga numele.
În mijlocul momentului de pe scenă am simțit un fior de răceală pe șira spinării. Emoții!!!! Aveam emoții din cauză că simțeam că am urcat pe scenă la un concurs cu o miză foarte mare și nu mă pregătisem suficient.
M-am întrebat repede care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Răspunsul care mi-a venit în minte a fost ceva de genul: nu voi lua niciun premiu. Ok, puteam trăi cu asta, așa că m-am concentrat pe animare și prezență scenică. În felul ăsta aveam șansa să distrag atenția de la faptul că era un număr pregătit cu câteva ore înainte.
Am avut câteva probleme în scenă: un neon care nu s-a aprins, cutia pusă mai în față, etc.
Am terminat momentul meu care a durat nouă minute.
Am coborât de pe scenă și patru magicieni au venit la mine să mă felicite. Acela a fost momentul în care am știut că a ieșit bine.
Dar….
Pe scenă a urcat Red Sart Seong, coreeanul. Avea doar 14 ani și un număr de magie plin de manipulații atât de complexe, încât am intuit că el urma să primească un premiu.
Pe scenă au mai urcat și reprezentanții italiei, Shezam și Gabriele Depieri. Aceștia din urmă mi-au spulberat orice speranță la vreun premiu. Momentele lor erau pregătite special pentru astfel de concursuri. Erau geniale!
Premierea
La final a sosit momentul în care toți participanții au urcat pe scenă pentru marele final. Cei care nu urmau să primescă premiu erau rugați unul câte unul să facă un pas în spate. În joc erau trei premii: 2000 de euro pentru locul I, 1000 de euro pentru locul II și 500 de euro pentru locul III.
La un moment dat, am mai rămas doar patru pe rândul din față, dar erau doar trei premii. Misterul s-a elucidat repede: eu și unul dintre magicienii italiei, Gabriele Depieri, ne-am clasat amândoi pe locul trei. Pe locul doi a fost coreeanul iar pe locul I cel de-al doilea reprezentant al Italiei, Shezam.
Am realizat că sunt singurul român care este premiat de un juriu al cărui președinte este Domenico Dante. Eram foarte fericit că am reușit să iau acel premiu. Cred că este și cel mai muncit premiu pe care l-am primit până acum.
Dedic acest premiu tuturor spectatorilor și fanilor mei care mă țin în priză. Vă mulțumesc din suflet!
P.S. După ce vezi filmarea momentului pe care l-am prezentat la concurs te rog să-mi scrii într-un comentariu dacă ai avut și tu situații în care să schimbi totul înaintea unui concurs sau examen și cum ai făcut.
Iată și momentul de la premiere. Le mulțumesc celor din echipa Mario Dance Atelier care s-au ocupat de organizarea evenimentului. Au avut o muncă foarte grea pe care au dus-o până la capăt cu succes.
Felicitari!
A fost super misto monentul, antrenant la fel ca toate spectacolele tale, plin de energie. Felicitari inca odata!
Nu doar ca nu stiam ca exista un astfel de concurs, dar nu stiam nici ca exista romani care fac performanta in acest domeniu la un nivel atat de ridicat. Felicitari Augustin! Sa ne tii la curent si cu urmatoarele competitii la care participi. Legat de situatii similare - cred ca sunt doua variante: 1. te pierzi total din cauza stresului si renunti (ulterior iti pare rau ca nu ai incercat macar) 2. o scoti la capat deoarece iti doresti asta si tot ce se intampla in jurul tau, desi pare impotriva, e facut ca sa iasa totul mai spectaculos sau mai bine.